Asa da, asa nu
Fiindca am terminat recent atat “Viata lui Pi” de Yann Martel, cat si “Mara” de Ioan Slavici, m-am gandit sa scriu un post despre ambele carti, desi sunt TOTAL diferite.
Viata lui Pi – Yann Martel
De mult nu am mai citit un roman atat de bun ca “Viata lui Pi”. Este o carte extraordinara, ce a ajuns usor printre favoritele mele, prin dinamicitatea si complexitatea povestirii si prin metaforele profunde ascunse in spatele acesteia.
Romanul prezinta adolescenta unui indian de 16 ani numit Piscine Molitor (dar care li se prezinta tuturor sub numele de “Pi” pentru a evita glumele puse pe seama numelui sau), ai carui parinti sunt proprietarii unei mari gradini zoologice din orasul Pondicherry si a carui pasiune (pe langa cea fata de animale) este religia, el devenind practicant al hinduismului, al islamismului si al crestinismului.
Povestea expusa in roman este pur si simplu spectaculoasa, iar felul in care Yann Martel reda totul si alterneaza starile sufletesti ale protagonistului reusesc sa contureze o imagine clara a intamplarilor, transpunandu-te usor in rolul lui Piscine. De altfel, intreaga poveste este o alegorie: autorul da de inteles ca felul oamenilor de a fi este dat de povestea in care acestia aleg sa creada si evidentiaza rolul salvator al tigrului in viata lui Pi – fara Richard Parker, Pi ar fi simtit ca nu mai are de ce sa lupte, deoarece el era tot ceea ce ii mai ramasese si se regasea perfect in el.
Lupta pentru supravietuire, care constituie lait motivul operei, incepe atunci cand nava pe care se afla Piscine si familia sa se scufunda, iar Pi este aruncat peste bord de catre echipaj intr-o banca de salvare in care se aflau si cativa “membri” ai gradinii zoologice. Astfel, vazandu-se nevoit sa traiasca alaturi de unele dintre cele mai periculoase animale, printre care si un tigru numit Richard Parker, supunerea temerilor si demonstrarea superioritatii in fata acestora devin principalele prioritati ale tanarului Piscine Molitor, iar atunci cand simte ca este prea greu pentru el, Pi isi gaseste salvarea in credinta.
La final, cand totul parea pierdut pentru tanarul Pi, mica barca de salvare se apropie de un tarm si, cu ultimele puteri, Piscine se taraste pana pe uscat, unde ramane intins o vreme si il priveste pe Richard Parker, partenerul sau de calatorie pentru 227 de zile, indepartandu-se intr-o padure, renuntand la acea atitudine bizara de supunere de care daduse dovada in tot acest timp, deoarece acum nu ii mai era necesara.
“In cele din urma, viata devine un act de despartire, dar ceea ce doare intotdeauna cel mai mult e faptul ca nu apucam sa ne luam ramas bun.” – Yann Martel
Mara – Ioan Slavici
Aveam asteptari destul de mari de la carte, deoarece auzisem ca Ioan Slavici este printre cei mai mari scriitori romani. Ei bine, sunt convins ca nu cu acest roman s-a remarcat… Cel putin nu pentu mine.
Dupa primele 20 de pagini mi s-a parut slab si lipsit de actiune si, cel mai probabil, l-as fi abandonat fara sa ma intereseze vreodata ce se intampla in continuare, daca nu era obligatoriu sa il citesc pentru ora de romana. In orice caz, am terminat cartea cu senzatia ca tocmai citisem eticheta unei cutii de sardine.
“Mara” este bildungsroman, prezentand trecerea celor doi copii ai Marei (Trica si Persida) de la copilarie la maturitate, urmarind initierea acestora in viata de om matur si… nimic mai mult. Bine, poate ca ar mai fi si zbuciumul Marei de a face tot posibilul ca fiica ei sa nu ajunga impreuna cu Natl din cauza diferentei religioase si etnice (era neamt) si agitatia interioara a Persidei care, desi simte clar ca este indragostita de Natl, continua sa joace un rol extrem de penibil, ca si cum nu ar avea voie sa iubeasca sau sa fie iubita. Ei bine, ironia sortii sau nu, pana la urma tot sotia lui ajunge, ba mai mult, are si un copil cu acesta.
Faptul ca intreaga povestire e lipsita de actiune, de ceva care sa te faca sa spui “wow!” si de o incheiere care sa iti starneasca un oarecare sentiment, faptul ca protagonista este, ca in majoritatea cartilor romanesti pe care le-am citit, un om simplu care vinde produse in targ si faptul ca toate personajele privesc viata asa cum vine ea, mi-a confirmat gandul ca noi chiar nu stim sa scriem. Cel putin nu la fel ca si strainii… Dar, dupa putin timp, mi-am dat seama ca romanul este cat se poate de realist si nu face nimic altceva decat sa redea viata sociala romaneasca din mediul rural exact cum era ea la inceputul secolului XX: simpla, banala si inapoiata.
“Nepriceperea este şi ea o vină, dacă alţii suferă de pe urma ei.” – Ioan Slavici
Privire in urma: ONB 2013
Unii oameni vin in viata noastra ca binecuvantari. Altii vin ca lectii. – Maica Tereza
Dupa cum am scris si in postul anterior, m-am hotarat sa reiau cele mai importante momente din perioada in care nu am mai scris, iar primul lucru despre care vreau sa scriu este experienta unica de la Olimpiada Nationala de Biologie 2013.
Au fost sase zile extraordinare; chiar daca nu am obtinut cine stie ce rezultate, cred ca nu m-as fi putut simti mai bine. Am cunoscut oameni deosebiti si am vazut Clujul, un oras superb, de care pur si simplu m-am indragostit.
Am ajuns aici pe 31 martie, zi in care ne-am cazat la hotel Napoca si, in afara de pregatirea pentru proba practica, ce avea sa fie ziua urmatoare, nu am facut nimic altceva. Conditiile de cazare au fost ireprosabile; la fel si mancarea de la restaurantul unde mergeam cu totii.
Rezultatele de la probe m-au dezamagit putin, intr-adevar, deoarece ma asteptam sa reusesc mai mult, dar insasi calificarea la aceasta etapa a fost o bucurie imensa deoarece a fost principalul obiectiv pentru anul acesta.
Dupa ce am terminat si cu proba teoretica, nu ne-a mai ramas nimic de facut decat sa ne deconectam total de la febra olimpiadei si sa profitam de timpul ramas. Cred ca, de fapt, asta a si facut aceasta experienta atat de placuta. Au fost si faze penibile, care m-au distrat copios si care m-au facut sa ma gandesc ca nu toti cei care ajung aici sunt tocmai cum si-ar imagina cineva ca este un olimpic national.
Vineri, 5 aprilie, ne-am intors acasa… Imediat ce m-am despartit de lot, am fost cuprins de drag si dor de acele persoane si acele zile minunate care, zic eu, m-au schimbat destul de mult si m-au determinat ca la anul sa ma pregatesc si mai bine pentru aceasta olimpiada.
Sunt si acum zile in care ma cuprinde dorul de probele de la olimpiada, de serile in care stateam pana in jur de ora 3 dimineata si jucam carti, spuneam glume sau, pur si simplu, discutam despre diverse lucruri, de Cluj, de hotel – pe scurt, de tot ceea ce a presupus olimpiada. Cred ca nu este motivare mai mare sa ma pregatesc pentru olimpiada de anul viitor decat insasi aceasta amintire atat de placuta a celor sase zile in care s-a desfasurat Olimpiada Nationala de Biologie 2013.
Back again!
Dupa o pauza de scris de mai bine de un an, am revenit pe blog cu dorinta de a-i acorda mai multa atentie si cu noi rezultate cu care sa ma laud si cu care sa motivez absenta mea din aceasta perioada:
- calificare la Olimpiada Nationala de Biologie;
- mentiune la etapa nationala a concursului de matematica Adolf Haimovici (echivalentul olimpiadei de matematica, adaptat profilelor de liceu la care se preda matematica M2);
- premiu special la Simpozionul National de Fizica “Trecut si viitor”;
- calificare la Olimpiada Nationala de Stiinte pentru Juniori (din cate se pare).
Imi pare rau ca nu am mai postat nimic pe blog. Inca din vara mi-am luat manualele de biologie si am inceput sa invat pentru olimpiada si pur si simplu am uitat de blog. Sunt multe de povestit, asa ca ma bate gandul sa scriu cateva posturi retrospective.
Richard’s back! Hurray!
It’s not deja vu. It’s just another fantastic, marvellous, amazing week! Thank you! Thank you! Thank you! That’s what I call “Şcoala altfel”! 
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.164480777003296.33731.100003241247188&type=3
http://www.tvfagaras.ro/scoala-altfel.html (min 3:27)
http://www.impactfagaras.ro/stirile-nova-tv-fagaras-3-aprilie-2012/ (min 6:49)
My Imaginary, Continuously Changing, Elegant Room
The Elegant Room exists only here and in my mind. I created it under Alex Coman’s enduring guidance and helpful advice, and also with many constructive and stylish suggestions and critiques from the Computer Graphics Society’s members. Thank you all and good luck with your own work!
It’s interesting to see its evolution in time. It began months ago with two armchairs, a table and a creepy floor. Now, it’s almost done and I’m waiting for guests.
I used 3D Studio Max 2011, V-Ray and Photoshop for post-work.
Oxigen
Dupa cateva luni sufocante, o gura strasnica de “Oxigen”, luata printr-o carte, pe care, pur si simplu, nu o mai pot lasa din mana.
Multumesc celor doi medici anestezisti, care mi-au oferit-o, adica autoarei, Carol Cassella, şi Deliei Mihailov.
P.S.: Acum imi doresc si mai mult sa devin medic.
Me and my guitar
Europa – Carlos Santana:
The Irish Washerwoman:
Yesterday – Beatles:
Halloween theme song:
Subscribe: 
Vacanta-i pe sfarsite! :(
… dar am invatat sa cant la chitara, sa ma dau cu Heelys, sa pescuiesc si sa merg pe o singura roata cu bicicleta. Iar editura Nemira mi-a publicat recenzia la “Carrie” a lui Stephen King si am castigat o carte gratis, la alegere! Normal ca am ales tot Stephen King! Apocalipsa!
Sunt “student” in anul III si sunt tot numai un zambet! :)
Am terminat anul II la Facultatea de Matematica! Cu diploma! Si tot al III-lea, la fel ca anul trecut si sunt super fericit.
Daca nu mi-as dori atat de mult sa devin medic, sigur m-as face matematician, ca sa vad cum stau treburile cu necunoscutele alea. Ma bazez insa pe ceea ce mi-a spus nu o data profesoara mea de matematică, doamna Camelia Postolache, careia ii multumesc ca se “streseaza” cu si pentru mine, ca daca esti bun la mate, atunci esti bun la toate si sper ca intr-o zi sa ajung un medic extraordinar de bun. Si cine stie? Poate ma si razgandesc, ca am doar 13 ani si necunoscutele sunt multe…
De asemenea, multe multumiri doamnei lect. dr. Adelina Manea, coordonatoarea Centrului de excelenta “Performanta in matematica de gimnaziu”, domnului decan conf. univ. dr. Eugen Paltanea precum si tuturor profesorilor de la cursuri. Pentru mine a fost o experienta pe cat de interesanta, pe atat de utila si provocatoare.
Vacanta placuta!
P.S: Pe langa diplome si poze, pun si un link catre un articol care mi-a placut enorm si care exprima mult mai bine decat as putea eu sa o fac ceea ce cred despre matematica si importanta ei.
What a week! What a week! English through Drama
We’ve had an absolutely fantastic, marvellous, amazing week. Many, many thanks to our English Teacher, Mrs. Marciana Streza, who organised this course and made this wonderful experience possible, and also many, many thanks and best wishes to Mr. Richard Clark, our English Drama Teacher, who made us see classes in a different and attractive way. We are so sorry it ended so soon and we already miss him!
Here are some videos from our play and some photos with an Englishman in… Sibiu.
Stumble It! 
Ultimele comentarii